marți, 20 octombrie 2015

     Cantitate sau calitate?

Am tot asteptat momentul potrivit sa scriu un articol nou pe blog. Nu pentru ca mi-ar fi lipsit inspiratia, nu pentru ca n-as fi avut timp. Dar nu ma regaseam nicicum in ceea ce imi spunea tot poporul sa fac, si anume: pentru a avea o afacere de succes in acest domeniu trebuie sa scrii macar un articol pe luna prin care sa transmiti informatie necesara cresterii afacerii tale. Pai eu nu vreau sa cresc prea mult! Eu nu vreau sa transform aceasta mica afacere in ceva foarte mare, din care sa-mi vina foarte multi bani. No, sunt singura persoana de pe planeta asta care va opri o afacere din dezvoltare, iar asta este contrar tuturor principiilor regasite in economie. De ce? E simplu! Eu nu voi fi niciodata sclavul banilor! E mult mai important sa pot sa-mi traiesc viata, asa cum imi doresc eu, decat sa fiu ancorata 100% intr-o afacere si sa ma lipsesc de tot ce consider eu important pe lumea asta (eu si nu altii).

Cum functioneaza in prezent afacerea mea? Pai am un numar de cliente de care imi permit sa ma ocup, un fel de consultant in ceea ce priveste cosmetica naturala. In functie de tipul lor de ten, de mirosul preferat, cat si de textura dorita, le pot crea un produs personalizat. E foarte adevarat ca legislatia in vigoare ma obliga la analiza unui produs in care sa specific clar ce ingrediente folosesc, iar acest aspect ma constrange intr-un fel in momentul in care mi se cere in loc de uleiul esential de menta sa folosesc uleiul esential de rozmarin (era un exemplu). Din pacate, nu exista in acest domeniu libertatea de a inlocui un ingredient cu altul, fiind nevoita sa recurg la o alta analiza pentru acest produs. De la cumpararea materiilor prime si a recipientelor, pana la fabricarea produsului finit si ambalarea lui, totul trece prin mainile mele. Nu exista sa dau un produs cosmetic unei persoane, chiar si cand e vorba de o mostra, si sa nu sun la un interval de cateva zile sa cer un feedback. In momentul in care as scapa din mana afacerea asta si as fi nevoita sa angajez oameni care sa se ocupe de ea, as ajunge exact in punctul in care sunt marile firme de cosmetice naturale, pierzand legatura directa cu clientul. Probabil ca asta a fost si motivul pentru care nu mi-am dorit un magazin online si nici nu am facut mari investitii in marketing. Cel mai bun marketing a fost acela de a da o mostra din produsul dorit, inainte de a fi achizitionat.

Mi-am pus de zeci de ori intrebarea: cantitate sau calitate? Un prieten bun ma sfatuia sa raman in aceasta arie a unei afaceri de tip boutique, cu servicii de calitate si personalizate. Da, tind si eu sa cred ca acest concept va prinde tot mai mult in Romania, in momentul de fata il gasim cu precadere in serviciile hoteliere.

Ma gandesc mai degraba la posibilitatea implementarii acestei afaceri si in alte locuri (chiar si in Brasov), cu tot suportul necesar: secretul retetelor originale, curs de initiere si denumirea produselor cu emblema Sublim, care este cunoscuta prin produsele de calitate ce le-a oferit. Sunt convinsa ca exista suficient de multe persoane, asa ca mine, care isi doresc sa initieze o astfel de afacere si sa nu treaca prin tot procesul care am trecut eu: documentare, teste, analize, marketing, cam tot ce implica o afecere de acest gen. 

In concluzie, tind sa cred ca aceasta cale pe care merg, e cea mai buna. Nu imi doresc o afacere de proportii, vreau sa pastrez acea legatura cu oamenii. Vreau sa cred ca un produs de calitate are sanse sa ramana la fel de calitativ si dupa ani de zile. Imi doresc acele cliente care stiu sa aprecieze un produs bun si care vor deveni cu timpul dependente de el. Ooo da, si astept si eu ceva de la aceste cliente. Sa inteleaga ca pe tot parcursul anului ma voi ocupa indeaproape de ele, le voi rasfata de fiecare data cu mici cadouri, le voi suna de fiecare data sa le intreb daca le-a placut sau nu un produs, ma voi stradui sa fiu acel om care sunt si in prezent. Dar doamnelor, va rog sa ma intelegeti si pe mine, pentru a functiona optim, pentru a ramane aceeasi care sunt astazi, nu va panicati atunci cand: dimineata nu va raspund la telefon pentru ca o ora sunt prin paduri sa ma plimb, la pranz timp de o ora nu va voi raspunde la telefon pentru ca ma odihnesc, de trei ori pe an veti primi un mesaj de la mine prin care va voi anunta ca timp de o saptamana nu sunt in tara, iar uneori pe fundal veti auzi vocea copilului meu, pentru ca el e cel mai important in viata mea in prezent. In rest, toate cele bune si sper sa nu mai las un an sa treaca pana voi publica urmatorul articol pe blog :)

luni, 20 octombrie 2014

     De la uleiul de migdale la cosmetice handmade,  de la profesor la mic producator
M-am gandit mult înainte sa încep sa scriu primul meu articol de pe blog, nu pentru ca mi-ar lipsi experienţa în ceea ce priveşte aşternerea cuvintelor pe o foaie de hârtie (din punctul asta de vedere există câteva zeci de articole, dar toate din domeniul economiei), ci datorită faptului că o mare parte din oamenii care vor intra pe acest blog nu mă cunosc, nu ştiu cine sunt, nu cunosc preocupările mele în domeniul cosmeticelor naturale. Iar eu va trebui să încerc să inspir încredere.  Mi-aş dori ca acest blog să fie o cale pentru a împărtăşi cu voi toate cunoştinţele acumulate pe parcursul anilor în domeniul produselor cosmetice handmade. Ar mai fi ceva. Există o ambiţie personală, aş vrea ca la un moment dat să pot convinge oamenii că există afaceri care pot fi construite pas cu pas, iar tot ce ai de făcut este să respecţi principiile managementului şi ale marketingului, chiar şi în pofida unui climat economic şi politic nefavorabil unui start up.

Sunt profesor în învăţământul universitar de peste 16 ani. Preocupările mele au fost întotdeauna legate de economie, cu un apetit foarte ridicat spre analiza economico-financiară a firmei şi pieţele de capital. Licenţa, doctoratul şi şcoala postdoctorală le-am făcut în acest domeniu şi, chiar dacă ştiu că există soluţii la nivel de ţară pentru o economie sănătoasă, datorită faptului că nu am intrat niciodată în sfera politicului, nu pot schimba mare lucru în acest sens. Dar pot aplica, cel puţin la nivel de mic întreprinzător particular, toate principiile învăţate pe parcursul ultimilor 20 de ani, în afacerea pe care am de gând să o construiesc. Mi-ar plăcea să le demonstrez chiar şi acelor prieteni care au renunţat la ţara asta dintr-o dezamăgire profundă faţă de oportunităţile din România, că poţi construi o afacere, exprimându-ţi personalitatea, aptitudinile şi năzuinţele pe care le ai. E foarte adevărat că pentru a iniţia o afacere, mediul de afaceri, care este constituit din condiţiile economice, financiare şi sociale, are un cuvânt de spus, dar eu totuşi continui să cred că în România chiar dacă nu există un cadru prietenos, favorabil realizării investiţiilor, lucrurile se vor schimba.
Dar nu vreau sa mă aplec foarte mult asupra economiei, oricum nu aici pe blog. Aşa că voi încerca să să mă îndrept asupra tărâmului nesfârşit a produselor naturale.
Acum ceva timp, sa tot fie vreo zece ani, am descoperit uleiul de migdale. Lecturasem suficientă documentaţie şi articole tematice despre beneficiile folosirii produselor naturale asupra tenului şi  pielii, în general. Trebuie să specific că grija faţă de ten şi faţă de corpul meu era o preocupare încă de la 20 de ani. Îmi aduc aminte de cremele de la Gerovital şi tot arsenalul de produse (demachiant, loţiune tonică) care mă însoţeau în fiecare dimineaţă  şi seară într-un ritual, aproape obsedant, în ceea ce priveşte întreţinerea tenului meu. Dar să mă întorc la uleiul de migdale. A apărut ca o necesitate, deoarce orice demachiant încercasem până atunci, îmi provoca o usturime şi un şuvoi de lacrimi de câte ori îl foloseam. Îmi aduc perfect aminte cum am udat o dischetă demachiantă, am pus ulei de migdale, şi m-am apucat muncitoreste de curaţat tenul. A fost o minune! Nici vorbă de usturime, nici vorbă de lacrimi! Acel moment a reprezentat începutul în ceea ce priveşte folosirea uleiurilor şi a unturilor vegetale. Aveam cutii şi cutiuţe, sticle şi sticluţe cu unturi, uleiuri, uleiuri esenţiale pe care le foloseam pe rând sau, uneori, câte doua-trei odată. Dar toate erau bune, iar ce descopeream eu zi de zi (uleiuri noi, unturi noi, miere şi tot ce ţine de albine) mă obseda într-o singură direcţie: cum ar fi un produs care să le conţină pe toate? Să nu mai aleg între uleiul de migdale, untul de shea, untul de cacao, uleiul de cocos,  uleiul de cătină etc, ci să existe un singur produs  care să le conţină pe toate şi să-l aplic pe faţă şi pe corp. A fost prima mea cremă, care avea la bază unturi şi uleiuri, toate amestecate (fără gramaj) şi fără topire la o anumită temperatură corectă. Cine ştia că majoritatea unturilor se topesc la 45 de grade, şi cine ştia că untul de shea, dacă îl amesteci cu alte unturi, rişti să ţi se brânzească? Aşadar, am purces la prepararea primei mele creme: pus oală cu apă pe foc, introdus altă oală cu toate unturile, lăsat până am crezut eu că e bine să le las (doar găteam de ceva ani ), amestecat uleiuri vegetale şi uleiuri esenţiale, de-a valma, pus la frigider să se întărească. A ieşit ceva beton (la propriu), era un bulgare de unturi şi de uleiuri, greu de dat pe corp sau pe faţă. Tăiam câte o bucăţică, o lăsam în palmă să se topească, iar apoi încercam să o aplic pe corp şi pe faţă, eu ştiam că îmi face bine! Şi mi-a făcut! Dar n-a ţinut pentru că habar n-aveam de conservant natural cum ar fi vitamina E sau uleiul esenţial de grapefruit.  De atunci au fost multe încercări, multă materie primă aruncată şi foarte multă documentare. Apropo de documentare, în peregrinările mele prin saloane am întâlnit o doamna cosmetician, care aşa, cu un zâmbet puţin ironic, m-a întrebat:
-     Nu va supăraţi, dar ce pregătire aveţi dumneavoastră în cosmetica? Aţi urmat un curs de cosmetician?
-          Nu doamnă, n-am urmat niciun curs de cosmetică (oricum nu m-ar fi ajutat). Dar dacă tot m-aţi întrebat, poate mă îndrumaţi (aici şi eu aveam un zâmbet un pic ironic) spre un curs de cosmetică, care propovăduieşte folosirea ingredientelor naturale.
Desigur că nu avea ce să-mi raspundă. La toate aceste cursuri eşti învăţat cum să foloseşti aparatura, ce tip de cremă ai nevoie atunci când ai un ten gras, uscat sau mixt. Şi la ce mi-ar fi trebuit, atâta timp cât ştiam că aproape toate cremele handmade conţin ingrediente naturale, fiind compatibile cu toate tipurile de piele.
Dar, iar m-am pierdut în amănunte (defect profesional) şi  n-am terminat povestea cremei.
Au trecut ceva ani de la prepararea primei creme hidratante handmade, iar pe parcursul anilor, după un search adevărat, atât pe internet (mulţumim lui goagăl) cât şi în cărţile de specialitate (că na, aveam înclinaţie spre studiu) am reuşit să ajung la dozarea şi prelucrarea corectă a unei creme adevărate. De atunci şi până în prezent am învăţat atâta chimie, încât sunt sigură că atunci când fiică-mea, studentă în anul I la Chimie, va fi în sesiune de examene, eu îi voi fi de un real ajutor.
In acea perioadă m-am mai lovit de o altă problemă. Comandam materia primă şi materialele necesare, îmi preparam crema, iar până terminam cutia, materia primă rămasă o aruncam. Pentru că potenţialul oxidativ al unui ulei depinde de factori degradanţi cum ar fi mediul în care este păstrat sau este influenţat de concentraţia acizilor graşi din compoziţie. Unele uleiuri sau unturi se degradează lent, altele accentuat. Atunci au apărut prietenii în peisaj şi rudele. Făceam creme atât pentru mine, cât şi pentru cei din jur (fără niciun profit). Asta până într-o zi, când eram într-un coafor, pe mâna unei prietene dragi, şi încercam din răsputeri să o conving ca în loc de balsam să-mi pună crema mea hidratantă pe păr. Atunci am cunoscut-o pe Angi, o clientă a salonului, care după ce a vazut crema şi a testat-o, mi-a spus: vreau şi eu o cutie! A trecut ceva timp de atunci, dar în fiecare lună telefonul meu sună, iar la capătul firului se aude o voce: Adriana, mi s-au terminat:  crema hidratantă, deodorantul  fiica-mii, deodorantul meu cu argilă şi antiridul”.

Da, respect un principiu care a fost formulat de Peter Drucker, o personalitate marcantă în sfera managementului: “Obiectivul activităţii de marketing este acela de a face vânzarea de prisos. Scopul este de a-l cunoaşte şi de a-l înţelege atât de bine pe client încât produsul sau serviciul să se potrivească cu nevoile sale … şi să se vândă singur”.